fbpx
728 x 90

4C o abordare “neacademică” a mediului de afaceri by Gabriela Meșniță

4C o abordare “neacademică” a mediului de afaceri by Gabriela Meșniță

Mediul de afaceri este bulversat de tot felul de provocări fiscale, legislative, informaționale și, mai nou, de o lipsă acuta de profesioniști. Mulți dintre noi cădem pradă unui soi de “depresie” a societății, prin transformarea acestor provocări într-o stare a noastră de zi cu zi. În realitate, dacă ne uităm mai atent, vom vedea că, în jurul nostru, sunt numeroși oameni de afaceri de succes, cu firme prospere și cu încrederea că se poate. Cum reușesc ei? Ce ne trebuie să reușim în proiectele și afacerile dorite?

Presupun că ei folosesc din plin 4 C, identificați pe baza proiectelor la care am lucrat, a discuțiilor purtate cu oameni de afaceri și a unei analizei comportamentale, adevărat empirice, a studenților noștri.

În lumea afacerilor se vehiculează mulți termeni de tipul 4 C, cum sunt 4 P (între timp au ajuns la 44 după unii autori), n-E, de la electronic, sau n-I, de la Internet, ce pot fi atașați la orice activitate economico-socială derulată în mediul digital. De data aceasta, prin 4 C mă refer la Curaj, Cunoaștere, Credință și Conștiință.

Pe scurt, voi încerca să redau, fără pretenția argumentării științifice, a ceea ce simt în legătură cu acești 4 C. O parte dintre opinii îmi aparțin, altele sunt asimilate din dorința mea de a învăța de la ceilalți.

În orice proiect sau afaceri, în primul rând, știm cu toții ca ai nevoie de curaj. Chiar dacă s-a demonetizat termenul, curajul este necesar în orice început, să ne depășim temerile. În afaceri, curajul este ceea ce te determină să îți propui și să îți dorești ceva. Este acel strop de nebunie, optimism sau stare de visare activă. Astfel de emoții dau naștere creativității, iar ideile noi încep să apară. Este ceea ce simți din inimă și nu numai fiindcă așa îți dictează rațiunea sau cei de lângă tine. Tot despre curaj este vorba și atunci când o iei de la capăt, chiar dacă ce ai obținut a fost sub așteptări.

Cred că multe afaceri și proiecte s-au pierdut deoarece a lipsit curajul de a le face cunoscute, de a le “arunca” în piață, fie pentru că li s-a părut a fi exagerate (ce va spune lumea?), fie din teama că vor fi “preluate”. Trăim într-o perioadă în care informațiile despre noi sunt expuse online. Vorbim din ce în ce mai des despre sharing economy, social media, blockchain, uber și, totuși, ne ascundem ideile. Atenție, ideile, nu detaliile despre ele. De ce nu vedem și din perspectiva pozitivă o astfel de împărtășire publică a opiniilor, gândurilor noastre? Am putea obține sprijinul altora și încurajarea lor să dăm viață acelor proiecte. De ce ne ascundem? Ne este frică de succes sau de eșec? Este o întrebare de reflecție, fiind în legătură cu primul C, curajul.

Odată ce ideea ne este clară, căutăm să vedem ce știm și ce putem face să prindă viață. Acestea înseamnă Cunoaștere. Este momentul când îți concentrezi atenția și eforturile de a stabili în detaliu ce este necesar și ce are legătură cu afacerea. Nivelul de cunoaștere va spori pe măsură ce înveți, asculți și vorbești despre ele. Cunoașterea înseamnă să fii atent la detalii, să stabilești ce știi și ce nu, să dobândești abilitatea de a rezolva probleme, nu de a le crea.

Să cunoști oamenii cu care vei colabora, să știi să îi motivezi să le fie la fel de drag să lucreze la ideea ta. Să fii deschis la opiniile altora și să accepți că lucrurile pot fi abordate și dintr-o altă perspectivă.

Cunoașterea presupune să te autodepășești, iar de aici vine și curajul de a continua să faci ce ai început. Ea îți dă putere, dar efortul de cunoaștere trebuie să fie unul continuu și susținut. Deseori, le spun studenților că este benefic să abordeze un proiect dintr-un domeniu necunoscut. Prin cunoaștere și învățare pot să ajungă la idei surprinzătoare, la care alții nu s-ar fi gândit. Tocmai pentru că au abordat ceva nou și au dobândit cunoștințe noi, ceea ce le dezvoltă creativitatea. Iată de ce le cer să găsească cel puțin două soluții. Invariabil prima este una deja cunoscută, deja implementată. A doua îi stârnește să gândească în afara tiparelor, să găsească ceva nou. Asta înseamnă căutare și cunoaștere.

Alături de curaj și cunoaștere, Credința că vei reuși este un alt ingredient al succesului. Să crezi în proiectul tău, în forțele și capacitatea de a avea succes. Dacă tu ai încredere, atunci vei reuși să îi convingi pe ceilalți să lucreze cu tine, să atragi resursele potrivite. E normal ca orice afacere să fie expuse riscurilor. Dar este important să pleci din start de la premisa că vei avea succes, că riscurile și problemele te vor ocoli. Invers, dacă vezi doar piedici, e mai bine să nu demarezi ceva.

Falsa percepție că totul merge rău este poate unul dintre motivele eșecului înregistrat de afacerile noastre. De ce am ajuns la o astfel de gândire? Abordarea greșită a noțiunii de oportunitate, dorința de câștig imens, fără efort, într-un timp foarte scurt. De fapt, este vorba despre ce vrem să facem, ce ne dorim cu adevărat, și ce oportunități avem iluzia că ni se oferă. Și într-un caz și în celălalt, succesul poate să apară, pe termen lung sau pe termen scurt. Este diferența dintre afacerile care rezistă zeci de ani și cele cu o existență meteorică. A crede în ideea ta, te provoacă să cauți, să găsești și să folosești cele mai bune resurse și soluții pentru a obține rezultatul dorit. A vâna o oportunitate numai cu scopul unui câștig imediat (a da un tun) te determină să aplici “scopul scuză mijloacele”. Dar cu ce preț? Un succes de moment ce se poate transforma într-un eșec răsunător. Vreau să se înțeleagă corect. Oportunitățile trebuie căutate și folosite. Însă în acord cu ideea ta și nu în detrimentul altora. De aceea, o schimbare de atitudine în abordarea echilibrată a credințelor noastre ar fi mult mai benefic.

Și în acest punct intervine al patrulea C, Conștiința lucrului bine făcut. Am ajuns la un aspect văzut de unii factor de succes, de alții unul supărător. În goana după un profit imediat, se mai uită că e nevoie de calitate, de grija față de om și de ceea ce faci. Acțiunea ta afectează viața altora, intenționat sau nu. Studenților mei le spun că scopul unui proiect, al unei afaceri este altceva decât profitul. Uneori, rămân descumpăniți și îi bulversează această abordare. Eu așa cred. Profitul vine implicit dacă afacerea, proiectul, eforturile făcute sunt pentru oameni, fie că sunt clienți sau angajați. Pot fi apreciată ca utopică sau nerealistă. Totuși, e atât de simplu să ai conștiința lucrului bine făcut. Este vorba de pasiunea pe care o ai, de modul cum reușești să obții mulțumirea clientului și angajatului. Iar rezultatul se va vedea și în profit. Întoarcerea la client, cu sentimente umane și nu mercantile, la angajat, prin găsirea acelor motive să îl determini să vină cu drag la muncă (pentru altceva în afară de bani), sunt câteva dintre semnele că faci bine.

Consider că a ține cont de acești 4 C este una dintre modalitățile de a scăpa de stereotipurile “nu se poate”, “este greu”, “nu avem”. A face o schimbare în maniera de a gândi o idee, un proiect, de a genera o stare de bine prin munca ta, chiar și într-o zonă geografică aparent mică și asupra unui număr redus de oameni, înseamnă că ai “aruncat” o sămânță ce va prinde teren și la alții.

În final, celor 4 C le adaug gândul că, în afaceri și proiecte, integritatea, morala și caracterul fac parte din ținuta” purtată zi de zi de către oamenii de succes.


Autor

Prof. univ. dr. Gabriela MEȘNIȚĂ

Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Departamentul de Contabilitate, Informatică Economică și Statistică

website