Undeva pe marginea unei stânci, sus în munți, bătrânul pustnic înțelept le vorbea celor veniți să asculte. Din toate colțurile țării  și chiar de mai departe veneau oamenii să ceară sfat  sau doar să-și găsească liniștea. Bătrânul avea o poveste, un cuvânt sau un îndemn pentru fiecare, dar mai mult decât orice avea timp pentru fiecare. Acolo sus, între brazii veșnic verzi, timpul avea altă dimensiune. Singurul aspect care era la fel era vremea, iar astăzi ploua. Ploua atât de hotărât, încât simțeai că și ploaia vrea să-ți spună ceva alături de bătrân.

În mulțimea urcată cu greu astăzi pe munte era un tânăr negustor ce obișnuia să-l viziteze pe Înțelept. Primise moștenire de la părinți o avere mare, dar aceștia plecaseră fulgerător, iar tânărul a rămas cu averea, dar fără să aibă de la cine să învețe cum să și-o gestioneze. Auzise de bătrânul înțelept și a urcat prima dată, curios să-l cunoască și mare i-a fost surpriza să constate că era așteptat. Așa, întâlnire de întâlnire, tânărul nostru a învățat să-și prețuiască averea, dar mai mult decât atât sfaturile bătrânului și deschiderea lui de a învăța l-au dus repede la creștere. I-a crescut averea, i-a crescut familia, i-a crescut numărul de slujitori și i-a crescut încrederea în ceea ce poate face. A învățat, la rândul său, să ofere, așa încât, alături de copiii lui, i-a trimis la școală și pe copiii slujitorilor.

Astăzi, ploaia măruntă îî ajunse și lui până la piele la fel ca celorlalți veniți să-l asculte pe bătrân, iar gândul constructiv na  întârziat să apară: dacă ar costrui un loc pentru predicile bătrânului Înțelept ?

Gând , analiză, asumare, plan și acțiune !

După ce-și făcu toate calculele, urcă din nou pe munte să-i spună pustnicului ce hotărâse el:

– Bătrâne Înțelept, de-a lungul anilor mi-au folosit toate învățăturile tale și data trecută, când stăteam în ploaia aceea măruntă și rece, m-am gândit că ar fi mult mai ușor pentru toți cei ce te ascultă și pentru tine dacă ai avea un un adăpost și m-am gândit să-l construiesc !

– Primesc!  a răspuns bătrânul.

Anul următor , cam pe aceeași vreme, construcția era gata. La prima ieșire a bătrânului în  public tânărul era acolo extrem de entuziasmat și  la a doua ieșire și la a treia, dar cu din ce în ce mai puțin entuziasm. A patra oară își făcu loc prin mulțime și se apropie de Bătrânul Înțelept:

– Cu tot respectul, dar, măcar un MULȚUMESC !

– Într-adevăr , adevăr spui, MULȚUMESC SPUNE CEL CE ARE A DA !

Bogdan a înțeles cel mai bine și ne-a explicat și nouă esența acestei  istorisiri. El dă constant din tot ceea ce are și este foarte fericit că o poate face, este mulțumirea  vieții lui că poate ajuta, iar talantul pe care nu l-a îngropat, ci îl înmulțește este cel al  recunoștinței: tot proiectul Casa Share este un model al dăruirii.

În  patru ani a construit mai mult de 20 de case pentru copii orfani sau părăsiți, pentru familii, pentru bătrâni. A creat o comunitate a donatorilor către Casa Share. A creat locuri de muncă, atât în fabrica de la Popricani, care e business-ul  lui, cât și pe șantierele Casa Share unde lucrează copiii cei mari ai primelor familii ajutate. Știe și celebrează  aniversările copiilor din toate familiile , constant verifică situația lor școlară și, în consecință, în fiecare vacanță îi trimite în tabere la mare sau la munte.

Vrei să mulțumești și tu pentru tot ceea ce ești, pentru tot ceea ce ai ? Vrei să fii parte din Casa Share ? Și tu poți fi BOGDAN, donează !

Autor: Raluca Munteanu

Sunt o alintată a sorții, pentru că mi-am putut permite să fac mereu doar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult ! Sunt mamă, antreprenor  și  soție, iar de cate ori îmi antrenez creativitatea pot și factura, fiind creative director la Make up your business.