Îmi dau seama că au trecut mai bine de 3 ani din momentul în care mi-am propus să scriu un articol pe această temă. Sunt sigur că până acum nu s-a concretizat și pentru faptul că nu eram pregătit. Nu eram destul de matur, și nu mă refer la vârsta biologică, ci mai degrabă la numărul de ani petrecuți în poziția de manager al unei companii.
Am tot auzit în ultima vreme că, în primii ani de viață, orice firmă tinde să semene într-o proporție foarte mare cu antreprenorul aflat la cârmă. Știți ce este ciudat? De fiecare dată când auzeam această frază, mă intriga într-o proporție atât de mare, încât refuzam să mă uit în interiorul organizației pe care o creșteam de frica de a nu avea sentimentul că nu-mi place ce văd.
Odată cu trecerea anilor, am realizat însă cât adevăr este în această vorbă.
Sunt un familist convins. Am avut tendința în permanență de a transforma locul în care munceam într-o familie, cu bune și cu rele. Până aici, nimic anormal. În esență, petrecem la locul de muncă mult mai mult timp decât petrecem cu familiile.
Sentimentele pe care le trăiam erau frecvent contradictorii. În minte și în suflet se duceau lupte puternice. Mă simțeam bine, împlinit, în momentul în care giram o persoană nouă care își făcea loc în echipă. Mă implicam emoțional, cream relații pe care mi le doream veșnice.
Eram idealist, puneam mult suflet.
Ajungeam în acest fel să sufăr destul de mult pentru fiecare dintre cei care părăseau corabia și nu înțelegeam de ce se întâmplă asta, pentru că eu făceam totul din dorința de a-i mulțumi pe toți. Mă simțeam trădat.
Am recrutat uitându-mă constant mai degrabă la potențialul pe care îl aveau cei din fața mea, ținând cont mai puțin de experiența avută în domeniu. Am investit continuu în acești colegi, crezând în ei. De multe ori am fost însă dezamăgit, dar și de mai multe ori satisfacțiile aduse de rezultate au fost pe măsură.
Mâncam la aceeași masă, împărtășeam din visurile mele, îi sprijineam cu tot de ce aveau nevoie și puteam eu oferi. De la salarii virate înainte de termen până la vorbe bune puse la bănci. De la zile libere și învoiri până la ajutor la mutatul mobilei. Le ofeream bonusuri, prime de Paște și Crăciun, organizam team building-uri și petreceri. Cumpăram fructe și îi încurajam să marcăm cum se cuvine orice zi de naștere, totul pentru a obține un climat organizațional cât mai cald.
Ce nu vedeam însă era faptul că pretențiile mele erau duse la același nivel. Îmi doream ca cei care mă înconjoară, colegii mei, să facă sacrificii. Să se implice necondiționat. Să fie proactivi. Să nu aștepte să li se spună de două, trei ori ce au de făcut. Să stea peste program doar pentru că volumul de comenzi era foarte mare. Să facă curat în bucătărie. Să arunce coșurile de gunoi. Să se asigure că avem întotdeauna pahare și căni disponibile pentru musafiri. Să ude florile. Să închidă becurile când lumina naturală era suficientă. Să închidă centrala când în interior erau 30 de grade. Să stingă lumina înainte de a pleca. Să verifice toate ușile și geamurile. Să activeze alarma.
Trăiam într-o lume mai mult decât idilică și îmi făceam rău singur. Am realizat că nu ar fi posibile toate cele pe care mi le doream, cel puțin nu la acel nivel. Am învățat să cobor ștacheta, însă nu foarte jos, pentru că sunt o persoană ambițioasă care își dorește mai mult și mai mult. Am realizat că problema este la mine și că era absurd să am astfel de așteptări, mai ales în condițiile în care, din punctul de vedere al business-ului, firma creștea în fiecare an cu un procent cuprins între 25 și 30%. Anul acesta avem un spor de 57%.
M-am întrebat atunci: „La ce bun?”
Acum sunt mai calm, m-am liniștit. Consider business-ul în continuare ca fiind o familie. O familie care crește de la o zi la alta. Continui să cred în membrii echipei noastre la fel de mult. Aduc în echipă la fel de mulți tineri, dându-le șansa de a demonstra. O voi face mult timp de acum înainte, până în momentul când cineva mă va da afară din propria afacere!
Am realizat că orice firmă are personalitate. Se dezvoltă. Se maturizează. Evoluează.
Puneți suflet în tot ceea ce faceți, implicați-vă, dar acordați o oarecare libertate de mișcare.
Orice companie este precum un organism viu; grija excesivă se poate transforma în ceva nociv.

Răzvan Zvorișteanu
Vision Maker
CEO PROMER® Group
Business Development Manager DEVOS®
razvan@zvoristeanu.ro
0745 515 741
www.zvoristeanu.ro

